Anunțarea nașterii lui Isus

Luca 1,26-45

26 În luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într‑o cetate din Galileea, numită Nazaret, 27la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din Casa lui David. Numele fecioarei era Maria.

28 Intrând la ea, îngerul a zis:
– Salutare, ție căreia ți s‑a dat har! Domnul este cu tine! Binecuvântată ești tu între femei!

29 Ea a fost foarte tulburată de aceste cuvinte și se gândea ce ar putea să însemne salutul acesta.

30 Îngerul i‑a zis:
– Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har înaintea lui Dumnezeu! 31 Iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, Căruia Îi vei pune numele Isus. 32 El va fi mare și va fi numit „Fiul Celui Preaînalt“, iar Domnul Dumnezeu Îi va da tronul strămoșului Său, David. 33 Va împărăți peste Casa lui Iacov în veci, și Împărăția Lui nu va avea sfârșit.

34 Maria l‑a întrebat pe înger:
– Cum se va întâmpla lucrul acesta de vreme ce eu nu știu de bărbat?

35 Îngerul, răspunzând, i‑a zis:
– Duhul Sfânt Se va coborî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul Care Se va naște va fi numit „Fiul lui Dumnezeu“. 36 Iată că Elisabeta, ruda ta, a conceput și ea un fiu, la bătrânețe. Și ea, care era numită stearpă, este acum în luna a șasea. 37 Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este fără putere.

38 Maria a zis:
– Iată‑mă, sunt roaba Domnului! Facă‑mi‑se după cuvântul tău!
Și îngerul a plecat de la ea.

Luca 2,1-20

Nașterea lui Isus

1 În zilele acelea, a ieșit un decret de la Cezar Augustus să se înscrie toată lumea. 2 Acest recensământ s‑a făcut pentru prima oară în timp ce în Siria era guvernator Quirinius. 3 Toți se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.

4 Iosif s‑a suit și el din Galileea, din cetatea Nazaret, înspre Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din Casa și spița lui David, 5 ca să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. 6 În timp ce se aflau acolo, s‑a împlinit vremea ca ea să nască. 7 Și L‑a născut pe Fiul ei cel întâi născut. Ea L‑a înfășat și L‑a așezat într‑o iesle, pentru că în camera de găzduire nu era loc pentru ei.

Vestea bună adusă păstorilor

8 În ținutul acela erau niște păstori care locuiau pe câmp și stăteau de pază noaptea lângă turma lor. 9 Un înger al Domnului a apărut înaintea lor și slava Domnului a strălucit de jur împrejurul lor. Ei s‑au speriat foarte tare. 10 Îngerul le‑a zis: „Nu vă temeți, pentru că iată, vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul: 11 astăzi, în cetatea lui David, vi S‑a născut un Mântuitor, Care este Cristos, Domnul! 12 Iată care va fi semnul pentru voi: veți găsi un Copilaș, înfășat și culcat într‑o iesle.“
13 Și deodată, împreună cu îngerul s‑a unit o mulțime din oștirea cerească, lăudându‑L pe Dumnezeu și zicând:

14 „Slavă lui Dumnezeu în înălțimi și pace pe pământ,
între oamenii peste care se odihnește bunăvoința Lui!“

15 După ce îngerii au plecat de la ei în ceruri, păstorii și‑au zis unii altora: „Să mergem acum la Betleem și să vedem lucrul acesta care s‑a întâmplat și pe care Domnul ni l‑a făcut cunoscut!“
16 S‑au dus repede și i‑au găsit pe Maria, pe Iosif și pe Copilaș culcat în iesle. 17 Când i‑au văzut, le‑au făcut cunoscut ceea ce li se spusese despre Copilul Acesta. 18 Toți cei care i‑au auzit, au rămas uimiți de ceea ce le‑au spus păstorii.

19 Maria însă păstra toate aceste cuvinte, cugetând la ele în inima ei.

20 Apoi păstorii s‑au întors, slăvindu‑L și lăudându‑L pe Dumnezeu pentru toate lucrurile pe care le‑au auzit și le‑au văzut și care erau întocmai cum li se spusese.

Biblia, Noua Traducere Românească™‎ Copyright © 2007, 2010, 2016 Biblica, Inc.