Legământul lui Dumnezeu cu Avram

Geneza 17,1-8 și 15-22

1 Când Avram avea nouăzeci și nouă de ani, Domnul i S‑a arătat și i‑a zis:
– Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Umblă înaintea Mea și fii fără pată, 2 iar Eu voi încheia legământul Meu între Mine și tine și te voi înmulți foarte mult.

3 Atunci Avram s‑a aruncat cu fața la pământ, iar Dumnezeu a vorbit cu el, zicând:
4 – Cât despre Mine, iată care este legământul Meu cu tine: tu vei fi tatăl multor neamuri. 5 Nu te vei mai numi Avram, ci numele tău va fi Avraam, pentru că te‑am făcut tatăl unei mulțimi de neamuri.

6 Te voi face nespus de roditor: voi face să iasă multe neamuri din tine, chiar regi vor ieși din tine. 7 Voi încheia un legământ între Mine și tine și sămânța ta după tine, de‑a lungul generațiilor ei, un legământ veșnic potrivit căruia Eu voi fi Dumnezeul tău și al seminței tale după tine. 8 Îți voi da, ție și seminței tale după tine, țara în care locuiești acum ca străin, toată țara Canaan, ca pe o proprietate veșnică. Iar Eu voi fi Dumnezeul lor.

15 Dumnezeu i‑a zis lui Avraam:
– În ce o privește pe Sarai, soția ta, să n‑o mai numești Sarai, căci numele ei va fi Sara. 16 Eu o voi binecuvânta și îți voi da un fiu prin ea. O voi binecuvânta, astfel încât ea va deveni mama unor neamuri; chiar regi ai popoarelor vor ieși din ea.
17 Atunci Avraam și‑a plecat fața și a râs, zicând în inima lui: „I se poate naște un fiu unui om de o sută de ani? Poate Sara, care este de nouăzeci de ani, să mai nască?“

18 Apoi Avraam I‑a zis lui Dumnezeu:
– Aș vrea ca Ismael să trăiască înaintea Ta!

19 Dar Dumnezeu i‑a zis:
– Cu siguranță soția ta, Sara, îți va naște un fiu căruia să‑i pui numele Isaac. Eu voi încheia legământul Meu cu el, ca pe un legământ veșnic cu el și cu sămânța lui după el. 20 În ceea ce‑l privește pe Ismael, te‑am auzit: iată, îl voi binecuvânta, îl voi face roditor și îl voi înmulți nespus de mult. El va fi tatăl a doisprezece prinți, iar Eu îl voi face un neam mare. 21 Totuși, legământul Meu îl voi încheia cu Isaac, pe care ți‑l va naște Sara la anul, pe vremea aceasta.

22 Când a terminat de vorbit cu Avraam, Dumnezeu S‑a înălțat de la el.

Geneza 21,1-3

1 Domnul a cercetat‑o pe Sara, după cum a zis; Domnul a făcut pentru Sara ceea ce promisese. 2 Sara a rămas însărcinată și i‑a născut lui Avraam un fiu la bătrânețe, la vremea hotărâtă, despre care îi vorbise Dumnezeu. 3 Avraam i‑a pus numele Isaac fiului său nou‑născut, pe care i‑l născuse Sara.

Legământul lui Dumnezeu cu omenirea

Geneza 22,1-18

1 După toate acestea, Dumnezeu l‑a pus la încercare pe Avraam și i‑a zis:
– Avraam!

El a răspuns:
– Iată‑mă!

2 Dumnezeu i‑a zis:
– Ia‑l pe fiul tău, pe singurul tău fiu pe care‑l iubești, pe Isaac, du‑te în ținutul Moria și jertfește‑l acolo ca ardere‑de‑tot pe unul dintre munții despre care îți voi spune.
3 Avraam s‑a sculat dis‑de‑dimineață, și‑a înșeuat măgarul, i‑a luat pe doi dintre slujitorii săi și pe fiul său Isaac, a tăiat lemne pentru arderea‑de‑tot, apoi s‑a ridicat și a plecat spre locul despre care îi vorbise Dumnezeu. 4 A treia zi, Avraam și‑a ridicat ochii și a văzut locul de departe. 5 Atunci Avraam le‑a zis slujitorilor săi: „Rămâneți aici cu măgarul; eu și băiatul vom merge până acolo, ne vom închina, iar după aceea ne vom întoarce la voi.“ 6 Avraam a luat lemnele pentru arderea‑de‑tot și le‑a pus pe umerii fiului său Isaac, iar el a dus focul și cuțitul. Și cei doi au plecat împreună.

7 Isaac i‑a zis tatălui său, Avraam:
– Tată!

El a răspuns:
– Iată‑mă, fiule.

Isaac i‑a zis:
– Iată focul și lemnele, dar unde este mielul pentru arderea‑de‑tot?

8 Avraam i‑a răspuns:
– Dumnezeu Însuși Se va îngriji de mielul pentru arderea‑de‑tot, fiule.
Și cei doi au mers împreună mai departe. 9 Când au ajuns în locul despre care îi spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar și a așezat lemnele pe el. După aceea, l‑a legat pe fiul său Isaac și l‑a pus pe altar, deasupra lemnelor. 10 Apoi Avraam și‑a întins mâna și a luat cuțitul ca să‑l înjunghie pe fiul său.

11 Dar Îngerul Domnului l‑a strigat din ceruri și i‑a zis:
– Avraam! Avraam!

El a răspuns:
– Iată‑mă!

12 Îngerul i‑a zis:
– Nu pune mâna pe băiat. Nu‑i face nimic, pentru că acum știu că te temi de Dumnezeu, întrucât nu l‑ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.
13 Avraam și‑a ridicat ochii, s‑a uitat și iată că înapoia sa era un berbec prins cu coarnele într‑un tufiș. S‑a dus, a luat berbecul și l‑a jertfit ca ardere‑de‑tot în locul fiului său. 14 Avraam a pus acelui loc numele „Domnul va purta de grijă“. De aceea se spune și astăzi: „La muntele Domnului se va purta de grijă.“

Biblia, Noua Traducere Românească™‎ Copyright © 2007, 2010, 2016 Biblica, Inc.
Used with permission. All rights reserved worldwide.